Articole

Iartă-ne , Alexandra

Într-o lume atât de mică,

Putred este totul , jur !

O copilă , singurică ,

Aștepta eroii acum !

 

 

Nu știa că nu-i ca-n basme ,

Nu știa că n-au principii ,

Speranța ardea în oase ,

Că o să-și îmbrățișeze părinții.

 

 

Timpul se scurgea în ceasul din perete,

Ușa în larg s-a deschis ,

Nu erau eroii veniți s-o salveze ,

Era răul , în prag , cu chip.

 

 

Nu a zis nici “pa , dragă mamă” ,

Nu a zis nici “pa , dragi colegi” ,

Azi o lume întreagă aclamă ,

Dar fata are mâinile reci.

 

 

S-a lăsat o toamnă în suflet ,

Mai cade câte o amintire ,

În inimi avem un urlet

De dispreț și dezamăgire.

 

 

Dacă era fiica ta , drag senator ,

Se întâmpla oare la fel ?

N-ai fi apucat să simti ce-i ăla dor ,

Că ți-o găseau urgent soldații tăi de fier.

 

 

Pentru unu-i lege , pentru altul nu ,

Ce încredere și siguranță?

Alexandra suntem noi , poporu’ ,

Voi sunteți Dumnezei peste o viață.

 

 

Iertare pentru cea ce nu mai este ,

Suntem mici și lași ,

Tu ai fost eroina din poveste ,

Noi , la crima ta părtași.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *