Ce-ți scriu

Fereşte-mă, Doamne, de-o proastă!

 

Dacă ești acolo și mă asculți, te rog să pui un scut deasupra mea, să-mi dai puțin mai mult noroc decât am sau să mă faci indiferent ca să-i rezist proastei.

 

Ferește-mă de vreo proastă care suferă după lux, care nu înțelege că adevărata împlinire e atunci când guști din succesul tău obținut cu propria sudoare. Ferește-mă de una care vede în bărbatul de lângă doar “vaca bună de muls”.

 

 

Ferește-mă de una care își uită limba după trei zile de Italia. Nu-mi da pe cap o proastă care nu știe când se folosește “pe care” sau cum se scrie “sau” când dorește să ofere două variante unei persoane.

 

 

Ferește-mă de una care nu își vede greșeala, dar îi judecă pe alții fără încetare. Cum aș putea să fiu fericit când în loc de respect și iubire, aș primi doar dezamăgiri și semne de întrebare?

 

 

Ferește-mă de cea care uită că decența și inteligența sunt mai importante ca sânii artificiali sau buzele umflate cu pompa. Vreau să te simt pe tine, nu plasticul pe care ți l-ai adăugat. Vreau să te pot privi în ochi fără să-mi sară în orbite botul acela de rață.

 

Ferește-mă de cea care uită că are un om acasă, de femeia ușoară pe care o conduce plăcerea de moment, nu creierul. Respectul față de cel de lângă poate fi demonstrat doar dacă rămâi loial celui care nu are ochi decât pentru tine. Știu, au făcut o modă din a umbla cu doi-trei, din a fi ipocrit și mincinos, dar nu adopta asta, fii diferit/ă!

 

 

Ferește-mă de o geloasă incurabilă care se ofensează chiar și atunci când vorbești cu propria soră. Nu sunt perfect, nici pe departe, am momente de gelozie, Doamne, dar sunt momente controlate, momente născute din dragoste și grijă pentru persoana de lângă, nu din obsesie și prostie.

 

 

Ferește-mă de cea care nu se dezlipește de TV, de cea care a uitat că în cuprins găsești informații despre carte, nu că acest “CUPRINS” s-ar referi la a cuprinde în brațe, între buze sau între buci. Nu vreau să-mi vorbească despre ce a scris Dostoievski, dar să se afle măcar la jumătatea drumului.

 

 

Eu iubesc femeia cu cap, nu orice proastă! Iar dacă am iubit o proastă cândva, probabil am făcut-o că aveam “orbul găinii” sau ceva… și de ce nu, cele mai bune lecții le învățăm de la proști, pentru că ne dăm seama cum nu vrem să fim sau cum nu vrem să arătăm. Azi îmi place să cred că sunt ceea ce scriu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *